Staţiile de tratare mecanică sunt printre cele mai complexe sisteme. Focusarea în momentul proiectării unei astfel de instalaţie este de a procesa cantităţi mari de deşeuri iar rezultatul unei astfel de staţii să fie minimizarea de refuz, sau deşeu care v-a necesita depozitare, şi maximizarea fracţiilor ce pot fi, fie reciclate, fie valorificate energetic. De regulă deşeul ce intră într-o astfel de staţie are conţinut de materie organică care, prin separare mecanică, este transferată spre o tratare biologică pentru a se obţine un material inert, material care nu mai eliberează mirosuri sau levigat, aşa cum se întâlneşte la materialul biologic din deşeul colectat în amestec.

Staţiile de tratare biologică sunt staţii care procesează materia organică pentru a obţine în final, în funcţie de tipul de descompunere ales şi sursa de materie organică, fie compost de bună calitate, fie un produs similar compostului.

Din materia organică provenită din deşeul menajer procesat în staţiile de tratare mecanică, se obţine un produs similar compostului ce poate fi folosit ca şi material de acoperire pentru depozitele de deşeuri sau pentru închiderile de puţuri şi mine.

Din materia organică selecţionată atent (parcuri, grădini, cantine, etc.), se obţine un compost de calitate superioară

Procesele de degradare biologică (compostare) prin aerare naturală sau aerare forţată (pozitivă – aerul este introdus forţat în grămadă; negativă – aerul este extras din grămadă).